inceput de sfarsit

incheiem capitole ale vietii ce ne marcheaza (voluntar sau involuntar).gresim apoi regretam,ne certam apoi ne cerem scuze,vorbim vrute si nevrute apoi gandim…

dam viata obiectelor ce ne inconjoara desi planeta asta e atat de populata-poate prea populata. traim drame in orase mari si mici,traim copilarii la varste inaintate,ne maturizam inainte de vreme…

iubim, zambim, respectam, ingrijim, decoram, trudim, invatam, inveselim, cantam, strigam, alergam, dorim, visam, inconjuram, imbratisam, strangem, adormim, mangaiem, suflam, inaltam, aruncam, stingem, lasam, vrem, scriem, mergem, citim, ascultam, atentionam, glumim, dansam, inotam…

cea mai mare dorinta din toate timpurile a fost:”as vrea sa pot da timpul inapoi”… as vrea sa ne dorim altceva in loc sa tot dam cu piciorul apoi sa regretam…sa economisim timp si sa facem ceva frumos in loc:)

as vrea sa scriem mai multe scrisori si sa le lasam pe pat sau sub farfurie dimineata, as vrea sa oferim zambete mai des, as vrea sa imbratisam mai multa lume…

conversam cu noi insine pe strada, ne punem ganduri in ordine si incercam sa rezolvam teoretic probleme ce au solutii practice…uita’te la cer.zboara putin de ganduri.🙂

i have to find my own peace of mind.

~ by embrionu on 15/10/2009.

3 Responses to “inceput de sfarsit”

  1. acea dorintza comuna ne ajuta sa observam ca am greshit…dar ne face sa ne gandim sa nu my greshim…dak stai sa te gandeshti bine:sa dai timpul inapoi ar fi ceva trist,shti totul cum trebuie facut sa fie bine…dar o sa fie shi my rau…creazatzi imaginea asta…dar apoi zambeshte🙂

  2. a da timpul inapoi cel mai frumos cliseu…nascuta din regret spre a sfarsi in dezamagire…si cu scopul de a face totul bine…suna ca un poem dulce amarui…regretul…este ca un vierme ce se zvarcoleste in minte fiecaruia dintre noi..care iti roade constiinta si te face sa iti pierzi mintile..sati traiesti toata viata in regret..e ca si cum ai fi mort..si nici o penitenta nu poate fi mai usturatoare decat propriul regret…knd ai face orice sa repari greseala..knd ai da orice sa fi facut lucrurile altfel..knd iti blestemi toti zei si iti damnezi sufletul pt a reavea ce ai pierdut…si soarta te lasa tot acolo in frig singur si fara rost…si pierzi sensul vietii..da..nimic nu poate fi mai rau decat regretul…

    • de am putea invata de la clipe cum sa fim iubite/iubiti ce nu plang la despartire…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: