tren.leocoplast.nimic.

Sunt momente in viata in care as purta un amarat de leucoplast pe acel deget de langa cel mic al mainii stangi. Sunt momente in care cel mai bun stapan pe care l’as putea avea ar fi un amarat de joc pe net. Sunt zile in care as culege muguri doar pentru ca as putea vedea un curcubeu ratacit pe undeva. Un curcubeu scuturat de culori, in carouri. Vad verde prea verde, vad noroi prea murdar, vad ape ce se misca prea repede. Masini. Masini ce alearga haotic in doua directii. Masini ce nu au loc. Masini ce se inghesuie pe dou fasii amarate, plombate si rasplombate. Buturugi doborate de tehnologii. Ha, cica natura se imbina cu tehnologia. Unde? Aici nu. Clar. Aici nu. Pietre. Am citit intr’o carte ca dupa ce au descoperit cadavrul unei copile pe niste pietre, localnicii au luat pietrele si le’au scos din oraselu’ ala. Sa traiasca constiinta. Sau cum s’o chema chestia aia. Superstitie sa fie? Case colorate. E mai frumos curcubeul meu. Roz, galben, galben pal, mov, albastru, gri, verde, alb. Culori folosite aiurea. Lemn. Iarba. Pietre. Apa. Noroi. Guvern. Reabiltari. Intarzieri. Panouri. Porcarii ce nu te lasa sa admiri natura. Da da, natura aia ce se imbina cu tehnologia. sau tehnologia se imbina cu natura? Lamuriti’ma. Caini. Ha. Uite un caine. Si el face parte din natura. Mai incolo va deveni tehnologie. Oare va mai musca atunci? Mi’e somn. Ne vedem la Brasov. Sau Bucuresti. Oriunde. Nicaieri. Peste tot. ha! Niciodata.

~ by embrionu on 26/05/2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: