Vrajitorul din Oz-de la copilarie la maturitate

•21/06/2013 • Leave a Comment

M-am uitat recent la Vrajitorul din Oz. Un film al copilariei ar spune multi, dar cred ca am avea mai multe de invatat din el daca ne-am uita la el cand ne maturizam.

Asa cum deja stiti, avem parte de 6 personaje: Dorothy, Sperietoarea de Ciori, Omul de Tinichea, Leu, Vrajitoarea ce Buna si nu in ultimul rand Vrajitoarea ce Rea cu Vrajitorul din Oz.

Fiecare din ei reprezinta o personalitate si in acelasi timp toti sunt nemultumiti de ce au. Astfel ca Sperietoarea crede ca nu poate gandi pentru ca are paie in loc de creier, Omul de Tinichea nu poate avea sentimente din cauza lipsei inimii iar Leul crede ca fara curaj nu este un leu in adevaratul cuvantului. Vrajitoarea cea Rea vrea si mai multa putere (nehalita), Vrajitorul din Oz este un escroc iar Zana cea Buna… este Zana cea Buna.

Spre sfarsitul filmului, respectiv al cartii, singura conditie ca Dorothy sa plece acasa, este sa ii aduca Vrajitorului din Oz matura Vrajtoarei Rele. Problema mare! Este totusi Vrajitoarea cea Rea!  (Uneori aveam impresia ca Toto era cel mai lucid idntre toti, dar na, este doar parerea mea)

Pornesc ei in cautarea Vrajitoarei, dau peste armata ei de maimute, Dorothy este rapita, Toto scapa. Partea interesanta este ca, desi si pana acum au dat fiecarea dovada de curaj, sentimente respectiv istetime, nu au fost puse prea mult in valoare. Acum incep sa capete contur. Vrajitoarea cea Rea este ‘topita’ cu apa (lucrurile simple sunt intotdeauna cele mai eficiente). Recupereaza matura si se intorc in Oz.

Acolo descopera ca merele vrajitor este un impostor (ca si politica dealtfel sau chiar si societatea). Pentru a-i imbuna, ii ofera Sperietoarei de Ciori o diploma cum ca ar fi absolvit o facultate, caci fara de ea nu ai cum sa fi istet, Leului ii da o medalie, caci nu esti erou fara o medalie=> erou=curaj iar Omului de Tinichea ii ofera un ceas in forma de inima pe post de inima, spunandu-i ca:

tumblr_ludxutX9JR1qh2tf9o1_500

 

 

Concluzia: societatea iti ia si ultima farama de incredere. Daca nu esti in tiparele ei, degeaba esti. Fara diploma nu ai inteligenta, fara o medalie nu esti curajos, respectiv erou si daca nu ai inima nu esti apt de sentimente.  In schimb daca stai in spatele unei perdele si tragi cum trebuie sforile, poti manipula o intreaga populatie. Deasemenea, cu cat vrei mai mult, cu atat ti se naruie totul, iar Zana cea Buna este viata insasi, pentru ca niciodata nu iti va da mura-n gura.

Asa ca: n-am nevoie de o diploma sa pot gandi, dar am nevoie de ea pentru a putea trai in conditii mai bune, n-am nevoie de o medalie pentru a fi curajoasa, n-am nevoie de ‘inima’ pentru a putea simti. Si cel mai important, voi gasi in suflet ce este cel mai important pentru mine.

tumblr_mf5663hgV81qec8eqo1_500

tumblr_ll6alkhJvN1qhmajfo1_500

tumblr_mjrkmfSppj1qaydaeo1_400

Wizard_Of_Oz_Quotes___Brushes_by_Bound_By_Leather

wizardofoz

Advertisements

GATA!

•09/06/2013 • 2 Comments

Gata. Am sperat, am daruit, am iubit, am uitat, am lasat, am gresit, am iertat. Am renuntat. 

Am fost mereu aici. Mi s-a luat. 

Pa.

Fericire

•24/05/2013 • Leave a Comment

Toti credem, intr-un anumit punct al vietii noastre, ca meritam ce este mai bun. Gasim motive pentru aceasta: ca facem, dregem, spunem sau nu spunem. Dar bine facem? Facem un bine pe zi macar? Zambim in fiecare zi? Spunem lucruri bune persoanelor apropriate? Sau criticam mereu si din nou si iar?! Oferim o floare, o imbratisare? Deci, meritam ce este mai bun?

Cu asta ma lupt eu de ceva vreme. Totusi, consider ca merit sa fiu fericita. Este ceva. Multe calitati, dar si multe defecte ma definesc. Iar cu cat dau mai tare piept cu viata, realizez ca fericita merit sa fiu. Nu merit ce este mai bun, dar merit sa fiu fericita.

Stiu povestea ca sunt altii mai necajiti decat mine, ca sunt altii care au nu stiu ce slujba sau nenorocire sau orice mai “grav”, dar credeti-ma pe cuvant ca imi ajung ale mele si ca merit sa fiu fericita.

Vreau sa imi cer iertare pentru greselile facute.

Vreau sa fiu fericita. 🙂

Asa ca, voi face balonase de sapun, ma voi juca in parc cu copilasi, voi asculta muzica, ma voi inconjura de putinele persoane dragi ce au mai ramas prin preajma.

Candva

•28/03/2013 • Leave a Comment

Eram de-o schioapa cand mi-am imaginat prima oara viitorul meu. Era plin de zambete si inorogi cu curcubee si alte bazaconii. Vroiam sa fiu medic si profesoara ca orice alt copil, dar nu pentru arhistiutele motive: ci pentru ca asa puteam ajuta. Puteam face o diferenta. Apoi am aflat ca nu e nevoie de o astfel de meserie pentru un scop de genul. Naivitatea pare neschimbata la mine. Dansam si cantam (cat de fals putea-si credeti-ma ca nu stiu cum au rezistat geamurile alea) cat de des puteam, pentru ca mai mereu aveam teme de facut. Era cea mai mare problema a mea. Apoi a urmat ajutatul la curatenie, prietenii cu care vroiam sa petrec timp si alte activitati extrascolare de “mare importanta”. Uitam mereu ca voi creste si ca va deveni mai greu.

Nu am realizat ca am un atuu: lipsa de informatie la tot pasul. Atunci valora mai mult informatia si lupta de a o avea insemna ceva. Cu cat ai mai mult accesla ea (la informatie ma refere) cu atat te indobitocesti mai tare. Principiul “las-o ma ca merge asa” devine slogan pentru majoritatea tinerilor. 

Ma simt batrana. DA, la 23 de ani ma simt batrana pentru ca inca mai cred ca respectul trebuie sa fie respect.

Imi pare rau sa o spun, dar candva eram oameni, nu bivoli.

Candva, nu conta ca esti minoritar, mai ales ca luptai pentru aceasi tara. Sunt mandra nepoata de colonel al Vanatorilor de Munte, ungur. Este un om inegalabil. 

Sunt dezamagita de ce ati ajuns, dragii mei. Un popor fara principii si respect. 

Candva eram o fetita ce spera la o viata linistita.  Acum sper la o viata corecta.

Mai am multe zambete de oferit si incasat. Mai am vise de implinit si dorinte de materializat. Mai am ganduri bune de impartit si imbratisari de dat. Mai am lacrimi de strans ce le voi imprastia pe seminte de speranta,poate vor incolti intr-o zi.

 

ce faci?

•03/03/2013 • Leave a Comment

Ce faci cand te uiti in jur  si vezi decadere? Ce faci cand ai asteptari si ele se lasa asteptate sau sunt lasate deoparte? Ce faci cand vrei mai mult dar nu ai de unde?

Dai din coate? Sau ridici din umeri? Conteaza.

Ai grija ce vorbesti deoarece cuvintele devin actiuni? Ai grija la actiuni pentru ca ele aduc repercursiuni? Ai grija la actiuni pentru ca ele te definesc? Ai grija de visele tale? Ai grija de persoanele din jurul tau? ai grija sa oferi un zambet? Ai grija sa iti dramuiesti banii in asa fel incat sa ai si luna la sfarsitul banilor? Ai strans un copil in brate si te-ai gandit ca este mult mai pur decat tine? Te-ai gandit? Ai gandit? Gandeste. Simte. Iubeste. Lasa.

Esti puternic sau esti slab? Esti apt? Ai vointa necesara? Ai demnitatea necesara de a ridica fruntea fara remuscari? Ai inima impacata? Ai facut alegerea corecta?

Sunt mahnita. Am decazut. In loc de zambete vrem sange. In loc sa petrecem timp de calitate ne perfuzam cu alcool. In loc sa ne destresam cu persoana iubita, ne inchidem in vicii. Avem o mentalitate de tot rahatu’. Dar nu suntem in stare sa o schimbam. Suntem speriati de nou. Dar ne batem cu pumnii in piept ca suntem logici si plini de noi. Nu vrem copii pentru ca fuga de responsabilitate este mai importanta. Ne agatam de detaliile ce nu ne definesc. Ne agatam de tot ce este rau si uitam de frumos. Si ne miram ca suntem singuri. Pentru ce? Merita?

Inainte, familia era familie. Acum este o afacere. Este o melodie uitata. Poate unii mai stiu refrenul. Dar nu cred.

Inainte, scoala era scoala. Acum este o bucata de hartie pe care o treci pe o alta bucata de hartie data vreunei ‘pile’ sa o impinga deasupra. Pentru ce?

Inainte, munca era munca si casa, casa. Acum am eliminat granitele si le incurcam. Nu mai stim care-i care. Doare? Inca nu. Suntem democrati si deschisi mental. HA! Suntem nimic.

Dam bani pe care nu ii avem pe niste jucarii de care nu avem nevoie. Promovam prostie si ‘parasutism’. Dam la fund demnitate, intelepciune, armonie. Bagam la inaintare raul. 

Ne maturizam si neintrebam de ce dracu’ nu mai zambim. Pai cum ma boule sa zambesti cand nu mai ai habar ce inseamna joaca, dragoste, intimitate, imbratisare, dans?! Cum ma?! Cum ma sa ai parte de fericire cand tot ce atragi este depresie?! Cum sa ceri ceva fara sa oferi?! Cum iti permiti sa ceri fara sa oferi?! De unde tupeul asta?! Cum sa ti se ofere respect cand te crezi Dumnezeu sau orice alta divinitate si vorbesti tu pentru toti si tai in carne vie doar pentru ca tu ai impresia ca ai dreptul?! Cum iti permiti tu, o persoana limatata sa pretinzi ca nu ai bariere?! Cum poti minti?! Cum te poti minti pe tine?! De unde nerusinarea asta?! 

Cum, capro, sa iti ofere dragoste cand tu ii oferi prostie?! Cum poti sa deschizi gura cand esti constienta ca habar n-ai de ce respiri?! Cum capro?! 

Cum tu fraiero sa iti ofere afectiune cand dragostea lui este si va ramane …. ?! Cum sa te astepti la frumos cand e negru in sufletul lui?! Cum sa iti ofere cand este incapabil?! Cum sa te respecte cand esti carpa in fata lui?! Din respect?! 

Imi place muzica. ma duce pe niste culmi nevazute. Imi place sa citesc. traiesc o alta viata cand citesc. Imi place sa ma implic, fie ea facultate, viata, relatie, oameni, societate. Imi place sa zambesc cand vad doi batranei tinandu-se de mana. Imi place sa vad un film bun. Imi place sa dansez. Imi place sa primesc si sa ofer afectiune. Imi place sa merg cu trenul. Imi place sa stau de vorba cu o persoana de la care am de invatat. Imi place sa ma pierd in multime. Imi place sa ma plimb. Imi place sa sper. Sunt naiva. 

Naivitatea ucide suflete. Am spus. 

Stiu.

•22/02/2013 • Leave a Comment

Nu stiu sa  practic sporturile de iarna. 

Nu stiu sa reactionez la anumite situatii.

Nu stiu sa fiu pe placul tuturor.

Nu stiu sa las totul in spate fara sa mai arunc o data privirea.

Nu stiu sa ma protejez de naivitate si prostie.

Nu stiu sa gatesc ca o femeie adevarata.

Nu stiu sa ma opresc din sperat.

Nu stiu sa dansez.

Nu stiu sa fiu egoista.

DAR…

Stiu sa iubesc.

Stiu sa ma joc.

Stiu sa doresc.

Stiu sa visez.

Stiu sa dezamagesc.

Stiu sa imbratisez.

Stiu sa te sustin.

Stiu sa ma plimb.

Stiu sa ma zbantui.

Stiu sa…

Spune-mi, ce mai stiu, pentru ca nu stiu daca este indeajuns.

revolta

•01/10/2012 • Leave a Comment

iar si iar. am obosit. m-am plictisit. 

se anunta un post lung. se anunta un post satul.

sunt un copil. in fond si la urma urmei, cand tragi linie, sunt un copil. un copil maturizat, un copil ce refuza sa imbatraneasca. asta ma tine pe linia de plutire. asta ma face sa nu innebunesc cand altii cauta o gura de aer pentru a mai supravietui o zi. copilul asta care inca se mai zvarcoleste prin sufletul meu viseaza cand creierul meu are cosmaruri, urla cand pe obraz curg lacrimi si rade in hohote cand zambesc. se gadila cand ma mangai si plange cand ma lasi de izbeliste. se gudura cand ma strangi in brate si… scoate limba cand il superi. nu stie ce inseamna “depresie”, “frustrari”, “rautate”. si NU, nu traieste din curcubee si unicorni. NU! 

atat mi-a ramas si nu vreau sa schimb asta. nu vreau sa renunt la ideea ca la un moment dat o sa plang de emotii cand copiii mei vor dansa sau orice altceva la o serbare, cand noaptea vin cu perna sau ceva de plus pentru ca au visat urat. 

nu renunt la dragoste. este caldura ce nici un semineu nu mi-o poate “impartasi”. nu renunt nici macar la amintiri. ele m-au facut cine sunt. nu renunt la “te iubesc” pentru un “pa” doar pentru a ma proteja. nu renunt la lacrimile din mijlocul noptii pentru ca imi aduc aminte ca trebuie sa lupt, sa am rabdare si poate maine o sa visez. 

nu o sa renunt nici la naivitatea falsa,pentru ca realitatea se poate schimba. nu renunt la dorinte pentru ca exista sansa sa devina scop. nu renunt la buna crestere doar pentru ca traiesc intr-o jungla. asta nu scuza lipsa de buna crestere. nu reunt la alinturi doar pentru ca “viata” este dura. este dura pentru ca suntem duri. 

nu renunt la ideea ca se poate mai bine. nu renunt la a face pasi catre mai bine. nu renunt la a ma gandi si la mine. 

si ce daca doare?! asta e. o sa treaca. strang din dinti si mai fac un pas. nimic nu este permanent. ma consoleaza copilu’ la care nu renunt. 

http://www.youtube.com/watch?v=N6ccq9clZFw

Image